Utilizarea tratamentului cu insecticide pe bază de neonicotinoide, este de câțiva ani un subiect de dispută la nivel european. Neonicotinoidele sunt interzise în Uniunea Europeană din anul 2018, iar Curtea de Justiţie Europeană a decis anul acesta, pe 19 ianuarie, că orice derogări sunt nelegale şi statele membre UE nu au voie să aprobe folosirea seminţelor tratate cu neonicotinoide.
Însă, în România, fără un tratatament al SEMINȚELOR cu acest tip de substanțe (până acum nu există înlocuitori la fel de eficienți) culturile ar putea fi compromise încă de la înființare. În acest context considerăm benefică republicarea unui articol semnat de către Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță, apărut inițial în paginile publicației Profitul Agricol, nr.2/2022.
NEONICOTINOIDELE ÎNTRE ȘTIINȚĂ, JUSTIȚIE ȘI POLITIC
Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier Brăila
În materialul apărut în numărul trecut din revista Profitul Agricol, arătam în sinteză pe baza datelor FAO, USDA sau UE, cum în perioada anilor 1961-2017, numărul total al familiilor de albine în lume a crescut cu 85%, creșterile cele mai mari înregistrându-se în Asia + Oceania, America de sud și Africa. 2
Mai mult în ultimi 25 de ani, perioadă în care au apărut și au început să se folosească insecticidele din familia neonicotinoidelor în lume, nu s-a înregistrat nici o scădere notabilă (în multe zone din lume avem de-a face chiar cu creșteri) a numărului de familii de albine melifere.
Așa cum am arătat și în prima parte, materialul legat de ,,războiul neonicotinoidelor” a fost gândit în două părți, prima legată de evoluția coloniilor de albine în lume și a doua o sinteză a opiniilor științifice care printre altele au stat și la baza interzicerii acestor pesticide în Europa și întrebările legate de modul de interferență a diverșilor factori de influență în politica agricolă europeană.
Înainte de a începe povestea noastră, doresc să repet mențiunea făcută și în prima parte, respectiv materialul abordează doar implicațiile tratamentului la sămânță cu imidacloprid (cu toate că datele sunt la fel și pentru clothianidin și thiametoxan) și nu are în vederea aplicarea insecticidelor din această clasă, prin pulverizarea în vegetație.
II. Povestea interzicerii neonicotinoidelor în UE
Ca în orice poveste, totul începe într-un loc minunat, iar epopeea interzicerii neonicotinoidelor a început în Franța, o țară care a dat foarte multe lucruri bune și minunate umanității, dar ca orice "artist", mai are și opere controversate, mai ales în domeniul agriculturii, unde au fost "părinții" blocajului culturilor modificate genetic sau inițiatorii interzicerii neonicotinoidelor de care ne ocupăm în prezentul material.
În a doua parte a anilor 90 (după 1995), apicultorii francezi au început să semnaleze "pierderi semnificative" în rândul familiilor de albine, pierderi care le-au asociat cu începerea folosirii neonicotinoidelor, care deveniseră "la modă" în aceea perioadă în agricultura franceză. Dar cum Franța are asociații profesionale puternice și care știu să își facă auzită vocea, plus că fiori reci se manifestau din ce în ce mai mult în aceea perioadă la nivel politic, deoarece apăruse curentul ecologist care luase deja avânt în Germania, s-a luat decizia de către ministrul agriculturii de la aceea vreme de a suspenda utilizarea imidaclopridului la tratarea semințelor de floarea soarelui și a numit o echipă de experți să se pronunțe asupra situației. Zis și făcut.
Acum se pun câteva întrebări: au fost pierderi semnificative în rândul familiilor de albine, care ar fi cauza acestor ,,pierderi” și oare a fost o decizie emoțională a ministrului francez al agriculturii?
Dacă ne uităm pe evoluția graficului 1 (sursă FAO ), vedem că începerea scăderii numărului de stupi de albine melifere în Franța a început prin anii 85, adică cu circa 7 ani înainte de folosirea imidaclopridului în Franța, ceea ce exclude după opinia mea posibila influența negativă a acestuia, deoarece acesta nu exista (la fel și celelalte neonicotinoide) .
Mai mult, dacă se analizează graficul, nu se constată nici o scădere bruscă (cum ar fi fost normal sau de așteptat) a numărului de stupi între anii 1995-1998, care să poată fi pusă pe seama folosirii acestor insecticide, iar scăderea este lentă, ceea ce arată posibilitatea ca alta să fie cauza care să justifice scăderea.
În acest sens și legat de această ,,scădere” clamată de apicultorii francezi, merită a se analiza un raport al AFSSA (Agenția franceza de siguranța alimentelor) din 2009 (citat în OPERA REPORT 2012) și care sublinia două concluzii foarte interesante.
Prima se referă la structura apicultorilor francezi, în sensul că doar 2,6% din cei aproximativ 68.000 de apicultori la aceea dată erau profesioniști și dețineau minim peste 150 de stupi/stupină și aveau un număr mediu de 338 stupi/apicultor (sau stupină), iar diferența de 97,4% erau apicultori amatori și aveau în medie sub 30 de stupi/apicultor. Să nu înțeleagă cineva că aș avea ceva cu apicultorii de ,,hobby”, din contră chiar cred că este foarte important pentru fiecare dintre noi să aibă astfel de preocupări, doar că în același timp trebuie să recunoaștem că de cele mai multe ori, un profesionist care doar asta face, acumulează o altă pregătire și experiență și care îi permite alte evaluări în momentele critice.
A doua concluzie se referă la faptul că între 1994 și 2004 numărul apicultorilor a scăzut cu 15.000, mare parte dintre aceștia fiind cei amatori.
Sigur ar fi foarte ușor (și s-a încercat acest lucru) ca scăderea numărului de apicultori să fie pusă pe seama "scăderii" numărului de stupi din cauza folosirii neonicotinoidelor, dar problema este că dacă ne întoarcem la graficul 1, nu ne ajută cifrele, în sensul că în perioada 1997-2005 numărul stupilor a crescut. Curios???
Întorcându-ne la povestea noastră, comisia tehnică și științifică (CST) numită de ministrul francez al agriculturii 1999, iese public în data de 18 septembrie 2003, după aproape patru ani de dezbateri și studiu și transmite/prezintă raportul final, intitulat "Imidaclopridul utilizat în tratamentul semințelor și problemele la albine" și concluziile acestuia s-au referit la culturile de floarea soarelui și porumb.
Dar înainte de toate, este de menționat că studiul a fost bibliografic (a nu se înțelege că este un lucru rău acesta), deci s-au analizat mai multe cercetări realizate până atunci și s-au construit mai multe scenarii teoretice pentru a se putea constata sau nu efectele adverse ale tratamentului la sămânță cu imidacloprid. Expresia importantă în cazul realizării acestui studiu este de "scenarii teoretice" pe baza unor simulări de laborator pentru a se identifica factorii de risc și care de cele mai multe ori nu pot avea în vedere toate situațiile existente în mediu, lucru de altfel unanim recunoscut de cercetători.Formularea oficială a obiectivului comisiei de analiză (CST) a sunat cam așa: ,, a fost efectuată evaluarea riscului pentru albine în cazul tratamentului semințelor cu Gaucho® după ce s-au elaborat scenarii originale susceptibile de a fi utile pentru această situație și pentru evaluarea altor pesticide. Aceste scenarii se bazează pe cunoștințe de specialitate în apicultura, biologia albinelor și date din literatura științifică. Un studiu bibliografic exhaustiv a reunit toate datele toxicologice despre albine și date privind problemele comportamentale legate de utilizarea imidaclopridului în diferite etape din viața albinei. Datele de câmp raportate de apicultori în cadrul CST sau care au fost audiate de comisie, precum și cele furnizate de producătorul imidaclopridului în tratamentul semințelor, au fost avute în vedere.”
Deci treabă serioasă, cu analize, studii, depoziții și audieri. Fără a fi sarcastic nicidecum, haideți să vedem totuși după 221 de pagini de scenarii și descrieri teoretice, care a fost concluzia ,,În starea actuală a cunoștințelor noastre, conform scenariilor elaborate pentru a evalua expunerea și în funcție de factorii de incertitudine aleși pentru evaluarea pericolelor, raporturile PEC (Concentrația estimată a unei substanțe la care va fi supus organismul/mediul) /PNEC (Concentrația estimată a unei substanțe la care organismele din mediu respectiv nu vor prezenta nici un efect) obținute sunt îngrijorătoare. Suntem de acord cu observațiile de teren raportat de mulți apicultori în zonele agricole arabile (porumb, floarea soarelui), cu privire la mortalitatea albinelor lucrătoare (scenariul 4), dispariția acestora, probleme de comportament și anumite mortalități de iarnă (scenariul 5).(va rog a reține numerele acestor scenarii pentru mai jos).
În consecință, acoperirea semințelor de floarea soarelui Gaucho® duce la un risc semnificativ pentru albinele de diferite vârste, cu excepția ingestiei de polen la albinele lucrătoare (scenariul 3).
Mai mult, în același mod a fost formulată și concluzia în cazul tratamentului la sămânța de porumb, care a fost formulată astfel: ,,În ceea ce privește tratamentul semințelor cu Gaucho® la porumb, raportul PEC/PNEC se dovedește, ca si la floarea soarelui, a fi îngrijorător in contextul consumului de polen de către albinele doici, ceea ce ar putea duce la creșterea mortalității acestora și fi unul dintre elementele în explicarea slăbirii populațiilor de albine încă observat în ciuda interzicerii Gaucho® la floarea soarelui.”
Dar așa cum știm cu toții, diferențele mari stau în mici detalii, deci este foarte important să prezentăm și ultimul paragraf al concluziei finale unde se spune ,,În sfârșit, având în vedere că și alți factori pot contribui la slăbirea coloniilor de albine, cercetările ar trebui continuate asupra frecvenței, mecanismelor și cauzele acestor simptome.” Deci nu suntem foarte siguri?
După această concluzie, urmează un tabel centralizator cu ,,concluzii mai mici” care au stat la baza celei finale, adică câte o concluzie pentru fiecare din scenariile (unde am atenționat anterior) avute în vedere și ce să vezi??
Haideți să le parcurgem aceste concluzii împreună cu rugămintea de a fi iertat dacă nu am tradus exact termenii din apicultură, dar toată lumea va înțelege exact care sunt concluziile.
- Scenariul 1: consumul de „terci” de către larve .
CONCLUZIE – Nu există date de toxicitate și doze de reziduuri în lăptișor de matcă și „terci” pentru hrana larvelor. - Scenariul 2: consumul de polen de albinele doici.
CONCLUZIE – Nu există date cu privire la stabilitatea imidaclopridului în timpul depozitării polenul din stup și doze de reziduuri în ,,pâinea” de albine. - Scenariul 4:consumul de nectar de către albinele lucrătoare.
CONCLUZIE – Nu există date privind dozele de reziduuri în mierea depozitată în stup și scenariul este bazat pe un singură analiza a reziduurilor din nectar. - Scenariul 5: consumul de miere de către albine de interior (pentru răcirea stupului)
CONCLUZIE – Nu există date privind reziduurile de imidacloprid în miere și cu privire la stabilitatea imidaclopridului în miere în timpul depozitarii în stup. Scenariu bazat pe o singură analiza a reziduurilor din nectar.
Scenariul 3 nu l-am uitat, dar la concluzii era menționat că nu există date.
Fără a exprima un punct de vedere personal asupra celor de mai sus, cred că fiecare dintre cititori poate compara concluzia centrală și concluziile mai ,,mici” care ar fi trebuit să o certifice.
Dar vom merge mai departe cu povestea noastră și este de menționat că pe baza acestui studiu, în 2004 ministrul francez al agriculturii a suspendat utilizarea imidaclopridului ca tratament la semințele de floarea soarelui și porumb.
Normal că agitația începută în Franța, a atras atenția grupurilor de ecologiști din întreaga lume, care au început împreună cu o parte a asociaților de apicultori și politicieni în căutare de platforme electorale, să acuze distrugerea populațiilor de albine la nivel global.
Astfel în SUA, s-au dispus realizarea de dosare de evaluare periodică pentru neonicotinoide de către autoritatea de reglementare, cu toate că în mod obișnuit acestea se fac odată la 15 ani.
În toate aceste dosare de evaluare, concluzia a fost că nu există motive care să justifice schimbarea sau retragerea autorizării, până în 2019 când au fost scoase o parte din produsele omologate comerciale, dar nu au fost interzise substanțele active. Mai mult administrația Obama a interzis la un moment dat folosirea neonicotinoidelor în zonele naturale protejate, dar ulterior administrația Trump a retras decretul prezidențial în acest sens, arătând că interzicerile se vor analiza și decide punctual și doar dacă este cazul.
Autoritatea de reglementare australiană a analizat și ea într-un raport publicat în 2013, tot în baza unui studiu de sinteză a altor lucrări științifice și unde arăta câteva lucruri foarte interesante, dar care în mod curios sunt evitate a fi abordate de studiile europene.
Dar mai întâi să vedem paragraful original unde se afirmă că ,, Frazier et al (2011) a rezumat o serie de studii și a observat că DL50 (doza letală la care 50% din subiecții expuși mor) acută pentru imidacloprid și clotianidin la albine au fost în jur de 28 și, respectiv, 24 ng/albină, cu efecte subletale raportate la niveluri mult mai scăzute. Cele mai scăzute efecte subletale observate pentru imidacloprid în studiile de laborator apar în doze în jur de 1 ng/albină, echivalentul a 10 ppb pentru o albină de dimensiuni medii (100 mg). Atingerea unei doze de 10 ppb ar necesita consumul de polen cu reziduuri de 250 ppb imidacloprid la o rată de consum de 4 mg polen/zi (4% din greutatea corporală a albinelor). Acest nivel de reziduuri nu se găsește niciodată atunci când dozele omologate de “Gaucho” (denumirea comercială a unui produs de tratare a semințelor imidacloprid) sunt utilizate ca tratament pentru semințe (în general 1-5 ppb în polen). Reziduurile în nectar de imidacloprid sunt de obicei mai mici decât în polen, deși se consumă mai mult nectar decât polen pe parcursul vieții albinelor. Cu toate acestea, chiar dacă albinele ingerează 10% din greutatea lor corporală în nectar pe zi, ar fi nevoie de 100 ppb de imidacloprid în nectar pentru a obține o doză de 10 ppb pe zi. Imidacloprid este cunoscut a fi metabolizat rapid de albine și este excretat cu un timp de înjumătățire de aproximativ 5 ore. (OVERVIEW REPORT – NEONICOTINOIDS AND THE HEALTH OF HONEY BEES IN AUSTRALIA © Australian Pesticides and Veterinary Medicines Authority 2013 ISBN: 978-1-922188-51-9 (electronic)
Adică, ca să fie mai clar pentru toată lumea, în prima observație subliniată în citatul de mai sus, cercetătorii australieni arată că după studiile analizate, concentrația de imidacloprid folosită la tratamentul semințelor nu poate atinge nivelul toxic care ar putea duce la decesul unei albine în condiții normale de câmp.
În a doua observația se precizează că așa cum se întâmplă în general la toate organismele, toxicul se elimină din organism în timp prin metabolism, iar cazurile de acumulare în corp sunt destul de clar menționate și rare (cum este cazul mercurului). Altfel spus, din studiile analizate de autoritatea de reglementare australiană se reține faptul că imidaclopridul este metabolizat de organism și jumătate din acesta se elimină în 5 ore de la ingerare iar restul după aceea. A nu se confunda reziduurile din organismul albinei cu existența reziduurilor din produsele apicole, ceea ce este altceva.
De ce subliniez acest lucru? Fiindcă scenariile de evaluare ale EFSA (Agenția europeană pentru siguranță alimentară) cuantifică aceste pesticide în baza unor scenarii teoretice, în care se ia în calcul expunerea familiilor de albine la hrană ,,intoxicată cu pesticide” o perioadă mai lungă de timp, dar fără a lua în calcul că organismul acestora metabolizează aceste substanțe și le elimină.
Chiar dacă pare ciudat, socoteala în cazul multora dintre aceste scenarii (situații concrete voi arăta într-un material viitor) se face pornind de la un principiu simplist discutând de genul, dacă o albină mănâncă x cantitate de otravă pe zi în y zile atinge pragul letal și moare, doar că realitatea în câmp este alta.
Adică mai neaoș spus, albinele în condițiile în care zboară liber în câmp, se ambiționează și nu vor să moară așa cum este așteptat de unii cercetători, după aplicarea de neonicotinoide la tratamentul de sămânță, asta deoarece și ele cunosc ,,mersul la toaletă”, chiar dacă este specific.
Ce afirm, se aplică și la om, în sensul că dacă acesta ia de exemplu antibiotice, dar după o perioadă se fac analize, antibioticele nu se mai regăsesc în corp, fiind metabolizate și eliminate după o anumită perioadă. Dacă s-ar acumula, nu ar trebui să mai luăm mereu antibiotice fiindcă ele ar exista permanent în corp și am fi imuni la orice infecție, iar dacă am uita că le avem în corp și am lua în continuare antibiotice, acestea ar deveni toxice pentru organism și l-ar omorî.
Care este impactul acestei interpretări diferite a cercetătorilor și autorităților de reglementare între acumularea sau metabolizarea/eliminarea pesticidului din corpul albinei?
- O reprezintă apariția de numeroase controverse între studiile de laborator și cele de câmp, unde rezultatele sunt total opuse așa cum arăta într-un studiu și Universitatea Cornell din SUA ,,În general, majoritatea cercetărilor de laborator și semi-câmp demonstrează că neonicotinoidele pot fi dăunătoare albinelor melifere; cu toate acestea, majoritatea studiilor de teren găsesc doar efecte limitate sau deloc asupra albinelor melifere. Aici se află controversa. Cele mai convingătoare dovezi pentru efectul acestor pesticide provin din studii de teren la scară largă care investighează efectele reale ale albinelor care polenizează sistemele noastre agricole.” (Neonicotinoidele – Pollinator Network @ Cornell. Retrieved May 10, 2019.).
Înaintea acestui studiu de sinteză al universității americane, a apărut în 2015 o revizuire sistematică a literaturii științifice realizată de o echipă de cercetători suedezi (Lundin și colab), care a concluzionat că încă există lacune semnificative în ceea ce privește impactul neonicotinoidelor asupra albinelor.
Acest lucru a fost confirmat și de Carreck și Ratnieks (Universitatea Sussex UK) tot în 2015 care arătau, că deși studiile de laborator au demonstrat efecte subletale adverse asupra albinelor, aceleași efecte nu au fost observate în studiile de teren și consideră că acest lucru ar fi datorită unei supraestimări a trei factori de dozare, respectiv concentrație, durată și alegere (atractivitatea culturii). Ce vrea să spună cercetătorii britanici mai pe înțelesul tuturor? În laborator îm general se aplică doze și perioade de expunere la pesticide mult mai mari decât s-ar întâmpla în realitate în câmp, plus că albina în natură se duce unde vrea ea, fără să țină cont de indicațiile omului.
Dar ce s-a întâmplat în UE între 2004, când Franța a suspendat tratamentul semințelor cu imidacloprid și 2015 când am prezentat referințele de mai sus? Și așa ajungem la rapoartele periodice ale EFSA care au stat cel puțin la nivel declarativ, la baza interzicerii în timp a neonicotinoidelor.
Astfel în primul raport de referință din 2008, la 5 ani după apariția raportului francez, EFSA afirmă despre efectul tratamentul semințelor cu neonicotinoide asupra albinelor următoarele ,,Imidaclopridul are un mod sistemic distinct de acțiune. Prin urmare, absorbția în plante din aplicarea de tratamente a solului/semințelor, a fost investigată în diferite culturi (porumb, bumbac, vinete, cartofi și orez). Plantele au absorbit până la 20% (porumb) din cantitatea de imidacloprid aplicată ca tratament la semințe. Imidaclopridul este translocat preferențial la frunze și lăstari și cu o probabilitate mult mai mică la organele de reproducere. Concentrațiile de imidacloprid și principalii săi metaboliți ai plantelor au fost investigate în nectarul și polenul de floarea-soarelui, unde semințele au fost tratate cu imidacloprid radioactiv/sămânță în doza de 0,7 mg. Numai imidaclopridul a fost găsit în studiu, dar nu au fost găsiți metaboliți ai plantelor (limita de detecție a fost de 0,1 ppm). Concentrațiile de imidacloprid măsurate în polen și nectar la diferitelor culturi din diferite locații din Europa sugerează că este probabil ca nivelurile de reziduuri din nectarul de polen să nu depășească 5 ppm pentru utilizările tratamentelor pentru semințe înregistrate în prezent în Europa. (EFSA Scientific Report (2008) – pag 41)
Mai departe legat de acest prag se arată că s-a ,, prezentat un calcul bazat pe valorile NOEC (efecte letale acute și cronice, impacturi comportamentale, inclusiv dezvoltarea stupului de albine) și nivelurile de reziduuri din nectar și/sau polen de <5 ppm rezultand valori de >9,2, >10, >4,8 și >4, sugerând un risc scăzut pentru albine ca urmare a utilizării reprezentative ca tratament pentru semințe (EFSA Scientific Report (2008) 148 – pag 55)
În plus chiar dacă am menționat că nu face parte din obiectul analizei noastre, hai să vedem ce zicea EFSA la acel moment despre aplicarea prin pulverizare în vegetație a neonicotinoidelor ,,În general, se concluzionează că aplicațiile de pulverizare ale imidaclopridului prezintă un risc ridicat pentru albine. Atenuarea riscurilor este necesară pentru utilizarea în livezi. Riscul pentru albine este considerat a fi scăzut dacă produsul nu este aplicat în timpul înfloririi și dacă buruienile cu flori sunt îndepărtate înainte de aplicare. [EFSA Scientific Report (2008) 148 1-120, Concluzie privind evaluarea inter pares a imidaclopridului – pag. 6]
Acum stând și gândind precum Moromete, oare cine o avea dreptate între raportul francez care a concluzionat că albinele sunt în pericol datorită neonicotinoidelor, cu toate că vă aduceți aminte de toate concluziile cele ,,mici”, sau raportul EFSA, autoritatea cea mai înaltă a UE în domeniul reglementărilor de siguranță alimentară și care nu a putut să concluzioneze același lucru, ba din contră?
Soluția a venit de la Bruxelles, într-un mod simplu și strălucit pentru a salva situația, care a dispus realizarea unui nou raport de către EFSA prin care să adune noi date pentru a evalua situația. Adică așa cum o să vedem în continuare, repetați până vă iese.
Astfel după muncă și dezbateri, a venit și anul 2013, când pe baza unei noi evaluări EFSA, UE ia decizia controversată de interzicere a folosirii imidaclopridului, clothianidin și thiametoxan, toate trei insecticide din familia neonicotinoidelor, situație care era prezentată astfel într-un articol de presă apărut în UK ,,Ecologiștii au numit această mișcare „o victorie semnificativă pentru bunul simț și pentru populațiile noastre de albine asediate” și au spus că este „limpede că există un sprijin științific, politic și public copleșitor pentru interdicția acestora.”
Acum sprijinul științific îl înțeleg, dar ce are a face sprijinul politic și public? Oare astfel de decizii nu ar trebui să fie exclusiv științifice? Dar să vedem ce scrie mai departe în articolul din presa franceză ,,Regatul Unit, care a votat împotriva proiectului de lege. , nu a fost de acord: „A avea o populație sănătoasă de albine este o prioritate de vârf pentru noi, dar nu am susținut propunerea de interdicție, deoarece dovezile noastre științifice nu o susțin.” Bayer Cropscience, a remarcat „Bayer rămâne convinsă că neonicotinoizii sunt siguri pentru albine, atunci când sunt utilizate în mod responsabil și corespunzător… dovezile științifice clare au trecut pe planul din urmă în procesul de luare a deciziilor.” Reacția comunității științifice a fost mixtă. Biochimistul Lin Field a spus că decizia sa bazat pe „lobby politic” și ar putea duce la ignorarea altor factori implicați în tulburarea colapsului coloniei. Zoologul Lynn Dicks de la Universitatea Cambridge nu a fost de acord, spunând că „Aceasta este o victorie a principiului precauției, care ar trebui să stea la baza reglementării mediului.” (McDonald-Gibson C (29 April 2013). “‘Victory for bees’ as European Union bans neonicotinoid pesticides blamed for destroying bee population”. The Independent.).
Important este de reținut formularea ,,principiului precauției” care o să o regăsim într-un alt moment extrem de important al poveștii noastre și care estimez că va avea implicații nebănuite la acest moment, dar vom reveni mai încolo în material.
Pentru ca cititorii să înțeleagă pe deplin situația, adoptarea raportului EFSA a fost precedată de adoptarea în UK în 2012 a unui raport al autorității de reglementare britanică (DEFRA), care surpriză, conchidea ca și raportul EFSA din 2008, că nu au identificat studii sau analize care să confirme în condiții de câmp că aplicarea neonicotinoidelor afectează familiile de albine și, ceea ce este foarte important, studiile de câmp efectuate direct de aceasta concluzionau același lucru. Această poziție a fost asumată de guvernul britanic și a stat la baza votului împotrivă din 2013 de care se vorbește în articolul citat mai sus.
Doar că EFSA anterior acestui vot în Consiliul CE, a reacționat dur printr-un raport intermediar de ,,excomunicare” a raportului britanic, alături de multe alte studii americane, australiene, dar și ale cercetătorilor europeni care nu aveau direcția ,,sugerată” din ce în ce mai puternic de Bruxelles, de interzicere a acestor substanțe, acuzând că acestea nu respectă standardele de realizare a unor astfel de studii.
O altă mențiune importantă este legată că votul în Consiliul UE a fost 11 țări pentru interzicere, 6 țări împotrivă și 11 țări s-au abținut, aici fiind inclusiv cele care nefiind afectate de aceste probleme, au decis să nu se implice politic în acest ,,război”.
Dar hai să vedem acum concluzia raportului EFSA din 2013 și fiecare apoi să gândească singur ce concluzie vrea să tragă. Astfel în raport se arată ,,Numeroase studii de semi-câmp și de câmp de nivel superior au fost disponibile pentru rapița oleaginoasă și floarea-soarelui. Mai multe dintre acestea au fost deja raportate în DAR și evaluate la nivelul UE (EFSA, 2008) și au fost reexaminate pentru prezenta concluzie, având în vedere EFSA 2012a .
Deci, la fel ca să înțelegem, metodologia EFSA 2012a de care se vorbește, reprezintă baza ,,excomunicării” prin care, ulterior realizării studiilor, se stabilește cam care ar fi trebuit să fie metodologia folosită de acestea, plus că prin această ,,îmbunătățire” s-au reevaluat datele care au stat și la baza raportului din 2008.
Sau mai clar spus, punem zece tâmplari sa facă zece scaune, dar după ce le vedem, atunci stabilim care să fie criteriile care trebuiau respectate în fabricație și astfel alegem scaunele. Altfel spus, lucrurile s-au petrecut așa cum facem noi licitațiile de stat pe plaiurile dâmbovițene, ne înțelegem la ce trebuie și apoi stabilim caietul de sarcini și câștigă cine trebuie. Curat murdar coane Fănică!!
Dar ce spune mai departe studiul EFSA legat de efectele asupra albinelor în cazul studiilor de câmp? ,, Efecte clare nu au fost observate în oricare dintre studii. Au existat unele indicii cu privire la efectele potențiale (de exemplu, mortalitate crescută sau o creștere în greutate ușor mai mică a stupului în comparație cu controlul), dar în niciunul dintre cazuri nu ar putea fi atribuite expunerii la imidacloprid cu mare certitudine. [Jurnalul EFSA 2013;11(1):3068 Concluzie privind evaluarea inter pares a evaluării riscului de pesticide pentru albine pentru substanța activă imidacloprid pag 24).
Dar fără a fi malițios, cei de la EFSA s-au simțit datori să ajute decizia politică și au adăugat și următorul paragraf ,,Toate studiile au avut dezavantaje, de exemplu una sau mai multe dintre următoarele: expunerea scurtă sau perioada scurtă de monitorizare post-expunere; raportarea neclară sau lipsa informațiilor despre a unii parametri importanți; utilizarea altor insecticide (adică fipronil) în câmpurile de testare sau în apropierea acestora; număr redus de replici; lipsa evaluărilor statistice; colonii prea mici; stocul de alimente nu a fost îndepărtat pentru a asigura utilizarea alimentelor proaspăt colectate;”
Eu nu spun că aceste observații nu pot fi corecte, dar în acest caz dacă nu ai studii corecte, pe ce bază iei decizia?
Dar hai să mai vedem care a fost concluzia pentru folosirea produselor insecticide granulate (chiar dacă am spus că nu fac obiectul acestui material) în același raport din 2013 – ,,Nu sunt disponibile date privind nectarul și reziduurile de polen pentru plantele tratate cu produsele granulate cu imidacloprid autorizate. Nivelul reziduurilor care se preconizează că vor fi în nectar și polen prin absorbția rădăcinilor și distribuția sistemică este dependent de plante și poate depinde, de asemenea, de formulare și de tehnica de aplicare. Extrapolarea reziduurilor din alte tipuri de plante, formulări sau culturi este foarte incertă. Prin urmare, nu se poate efectua o evaluare cantitativă a riscurilor pentru albinele melifere la plantele tratate cu granule de imidacloprid. [Jurnalul EFSA 2013;11(1):3068 Concluzie privind evaluarea inter pares a evaluării riscului de pesticide pentru albine pentru substanța activă imidacloprid pag 25)
Tot în acest raport mai este de menționat situația unui ,,celebru” proiect din Austria și unde avem concluzia următoare ,, Rezultatele proiectului MELISSA au furnizat dovezi că, în Austria, în perioada 2009-2011 au avut loc daune regionale grupate ale albinelor, care au fost frecvent asociate cu utilizarea porumbului și a semințelor de dovleac oleaginoase tratate cu insecticide. S-a observat că, în unele cazuri, au existat daune grave ale albinelor/pierderi de colonii, dar nu au fost detectate reziduuri ale substanțelor active din pesticidele neonicotinoide. ”
Această formulare îmi aduce aminte de un ,,prieten” pe FB, care după primul material mi-a scris, că el a observat din 2016 până în 2020 că albinele de la stupii lui au probleme la neonicotinoide, dar asta în condițiile în care din 2017, respectiv 2018 noi nu am mai avut derogare pentru aceste culturi, iar el nu a făcut nici o analiză (dar este sigur că dacă ar fi făcut rezultatele ar fi fost și mai dramatice).
Revenind la formularea de mai sus subliniată, fiecare cititor poate să aibă propria opinie, dar mă întreb, dacă nici măcar reziduuri nu am detectat, care sunt probele care stau la baza afirmației, doar mărturiile apicultorilor? Nu am nimic cu nimeni, nici de o parte sau alta, dar astfel de abordări nu pot fi numite științifice.
Mergând mai departe cu povestea, controversele au continuat și opinia tot nu a putut deveni unanim acceptată, iar astfel în 2016 apare un nou studiu care să încurce ițele, studiu de lungă durată efectuat în nordul Germaniei și unde se arată printre altele ,,Întrucât studiile de monitorizare la nivel de peisaj (in câmp) sunt complexe, dificil de realizat și costisitoare, acestea nu sunt efectuate în mod regulat pentru evaluarea riscului de PPP (aplicare a pesticidelor) pentru speciile de insecte polenizatoare. Cu toate acestea, ele pot conduce la evaluări care nu pot fi obținute din studii de nivel inferior (cele de laborator), de exemplu în ceea ce privește nivelurile de expunere realiste și relevanța punctelor finale măsurate. Acest lucru este valabil în special pentru bondari, deoarece metodele standardizate de testare nu sunt încă disponibile. În concluzie, echipa nu a identificat nicio dovadă că o singură cauză, cum ar fi utilizarea neonicotinoidelor, poate fi considerată responsabilă pentru o scădere a populațiilor de polenizatori, cum ar fi bondarii, atunci când mai mulți factori, cum ar fi disponibilitatea resurselor (în special în ceea ce privește agricultura intensivă), agenții patogeni și alți factori joacă un rol în supraviețuirea speciilor de insecte polenizatoare. (Large-scale monitoring of effects of clothianidin-dressed OSR seeds on pollinating insects in Northern Germany: effects on large earth bumble bees (Bombus terrestris) Guido Sterk ● Britta Peters ● Zhenglei Gao ● Ulrich Zumkier – Ecotoxicology DOI 10.1007/s10646-016-1730-y -14 sept 2016).
De menționat că există numeroase studii care arată că bondarii în comparație cu albinele sunt de 2-3 ori mai sensibili la dozele de neonicotinoide.- România – unde ne aflăm în prezent?
La noi în țară avem rezultatele parțiale ale unui studiu (el este finalizat în 2021) realizat sub egida ASAS și coordonat de domnul dr. Emil Georgescu, care arăta într-un articol că ,,în țara noastră, în anul 2018, în cadrul proiectului de cercetare ADER 4.1.5, intitulat „Realizarea unui sistem de monitorizare şi cuantificare a efectelor tratamentului semințelor cu insecticide neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam) la culturile de porumb, floarea-soarelui şi rapiță, asupra producției agricole și a populațiilor de Apis mellifera, în condițiile agropedoclimatice specifice țării noastre”, s-au analizat probe de polen, nectar, miere, puiet și de albine din culturile de rapiță, porumb și floarea-soarelui, pentru determinarea nivelului de reziduuri de imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam. Aceste probe au fost trimise pentru analize către laboratoare acreditate ISO 17025 din Bulgaria, Franța şi Germania. În total s-au analizat 106 probe, din care, la majoritatea nivelul de reziduuri de imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam a fost sub limita de cuantificare! (Neonicotinoidele: întrebări și posibile clarificări – Emil GEORGESCU – Publicat: 14 ianuarie 2020 Revista FERMA).
Revenind la rapoartele EFSA, în același mod ca și la cele din 2008 și 2013, s-au realizat și prezentat la comanda aceluiași beneficiar, adică Comisia Europeană, noi rapoarte în 2015 și ultimul din 2018, doar, doar, o ieși ce trebuie.
Pentru a economisi un pic de spațiu tipografic mă opresc direct la ultimul raport din 2018 și unde am reținut două concluzii definitorii pentru subiectul nostru și enunțate la capitolul unde se prezintă rezultatele privind efectul tratamentul semințelor asupra albinelor înregistrate în cazul studiilor de câmp.
Astfel în primul scenariu legate de aplicarea tratamentului la cultura în curs se arată ,,De asemenea, a fost efectuată o evaluare a riscului de nivel 3 (înseamnă studii de câmp) pentru utilizarea la rapița de toamnă, folosind date de la experimente cu hrănitor de colonii, semi câmp și câmp. Evaluările riscurilor de nivel 3 au dus la un risc scăzut. Acesta a fost extrapolat la rapița de primăvară; prin urmare, s-a concluzionat un risc scăzut atât pentru rapița de toamnă, cât și pentru primăvară. (EFSA Journal 2018;16(2):5178 pag. 40-41).
În continuare se arată că și în cazul culturilor succesive după cultura tratată, situația este următoarea ,,De asemenea, a fost efectuată o evaluare a riscului de nivel 3 pentru albine și bondari, folosind date de la experimente de hrănire pentru colonii, semi câmp și câmp care au fost disponibile pentru albine și bondari. Evaluările riscurilor de nivel 3 (studii de câmp) au dus la un risc scăzut pentru albine. Pentru bondari a fost indicat un risc ridicat prin evaluările de risc.”
Acum zic să trecem din nou Atlanticul și să vedem care este situația în Canada, unde autoritatea de reglementare de acolo arată într-un studiu național publicat în 2017 că pierderile de familii de albine potențial afectate de pesticide (deci nu confirmate, doar bănuite) a fost în perioada 2012-2015 între 0,5 si 1,6% pe an în cazul culturilor unde semințele au fost tratate cu neonicotinoide, adică toate ca să fie mai clar (în Canada și semințele de soia se tratează).
Dar surpriza raportului abia urmează, adică în aceeași perioadă 2012-2015, pierderile de familii de albine potențial afectate de pesticide în cazul culturilor tratate în vegetație inclusiv cu neonicotinoide a variat între 0,07 și 0,3%/an.
Ușor, ușor am ajuns în 2021 și ne întoarcem în Europa de urgență chemați de faptul că printr-o decizie din 6 mai 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a validat definitiv interzicerea a trei insecticide neonicotinoide (clothianidin, tiametoxam și imidacloprid) luată de Comisia Europeană în 2013.
Dar la această decizie doresc să subliniez ceea ce se arăta într-un articol francez unde un ONG parte a procedurii arăta ,,PAN Europe (Pesticide Action Network) (ONG menționat), care intervine și el în procedură, este încântată de faptul că CJUE și-a bazat decizia pe principiul precauției. „Curtea confirmă definiția principiului precauției: în cazul în care există îndoieli cu privire la toxicitatea unui pesticid, Comisia Europeană este în drept să-l interzică”, salută Martin Dermine, responsabil cu politicile de sănătate și științifice în cadrul ONG-ului. Decizia a confirmat, de asemenea, că Comisia a avut dreptate să folosească concluziile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), chiar dacă acestea nu au fost încă validate de statele membre ale UE.
Despre concluziile EFSA am vorbit destul în acest material și nu mai revin, dar justificarea CJUE ar trebui să ne pună pe gânduri pentru precedentul care îl creează (vă aduceți aminte că v-am atenționat asupra principiului precauției în material), în sensul că de aici încolo, oricând ,,cineva care țipă tare” și are bani să facă gălăgie cât să se creadă că el este majoritatea, poate să invoce principiul ,,precauției” și să interzică folosirea unui pesticid, aliment, aditiv, medicament, etc.
Apropo, ce s-ar fi întâmplat dacă intervenea CJUE pe baza aceluiași principiu și suspenda vaccinurile anti Covid, unde între noi fie vorba, chiar puteau fi invocate astfel de principii mai ales în perioada de început a folosirii acestora, când existau numeroase suspiciuni?
Mai mult, articolul francez mai arată o frază introdusă de CJUE „Curtea confirmă aici că orice nouă lucrare științifică poate fi folosită pentru a interzice un pesticid. Acest lucru este fericit, deoarece poate dura între 10 și 15 ani până când statele membre convin să înăsprească normele de evaluare a pesticidelor. Acest lucru va oferi cu siguranță EFSA și Comisiei Europene mai multă libertate de a accelera interzicerea celor mai toxice pesticide”, adaugă domnul Dermine.( 07 mai 2021 | Laurent Radisson | Actu-Environnement.com – Néonicotinoïdes : la justice européenne valide définitivement les interdictions)
Acest paragraf de fapt deschide o cutie a Pandorei care deocamdată nu putem să o evaluăm, în sensul că orice cercetător, indiferent de capacitatea și onestitatea acestuia, dacă scoate o lucrare unde afirmă că un pesticid/ medicament/aliment poate fi dăunător pentru om/ animal /plante, aceea lucrare nu necesită nici validarea altor cercetări și nici o analiză a autorităților de reglementare, putând fi folosită în mod automat de Comisia Europeană pentru a o interzice.
Oare acest sistem a fost certificat ca să stea pe viitor la baza unor decizii ,,interpretabile” și care să eludeze o validare a statelor membre, astfel încât orice opinie rebelă în raport cu ,,decizia bruxelleză” să nu mai creeze o piedică?
Îmi place să îl parafrazez pe prietenul meu, dl Datcu Vasile care spunea ,,Europa a fost locomotiva dezvoltării umanității, dar a fost în același timp și un Cronos (zeul care si-a devorat copii), care a produs două războaie mondiale nemaiîntâlnite prin cruzime și distrugeri, neegalate nicăieri altundeva pe glob”
Oare agricultura europeană este unul din fii devorați ai lui Cronos, zeul timpului? Greu de spus, dar argumentele încep să se strângă.
Întrebări în loc de concluzii
În primul rând în opinia mea trebuie să redefinim ce vrem de la autoritățile de reglementare și în ce condiții se aprobă sau respinge omologarea unui produs pesticid și nu numai.
Ce nevoie mai avem de aceste autorități de reglementare, în condițiile în care nu există concluzii științifice clare pro sau contra efectelor nocive ale unor produse, dar poate veni un complet de judecători și să accepte sau să respingă pe alte considerente decât științifice, adică filozofice, sociale, de lobby, etc?
Mai mult trebuie să înțelegem că vorbim de produse pesticide, care prin definiție au rol de a ,,ucide ceva” deci nu sunt folosite pentru altceva, astfel fiind de așteptat ca principiu să existe efecte adverse. Problema este daca cuantificarea acestor efecte adverse indică pericole reale și peste cele care pot fi asumate.
În acest moment, acest ,,război al neonicotinoidelor” a fost reaprins de către inițiatorii francezi, în condițiile în care atât Franța cât și Germania (plus alte țări) au aprobat inclusiv pentru 2022 derogări? Acum studiile EFSA nu mai sunt valabile și fără echivoc?
Dar oare acele țări de la ,,marginea civilizației agricole” cum ar fi SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, țările asiatice, America de sud, Rusia, Ucraina și altele peste 100 de țări, cum le mai ,,suportă pământul” folosind neonicotinoide?
Quo vadis agricultura? În rest numai de bine.
- Carreck Norman L (2014). “The dose makes the poison: have “field realistic” rates of exposure of bees to neonicotinoid insecticides been overestimated in laboratory studies?” (PDF). Journal of Apicultural Research. 53 (5): 607–614.
- Lundin O, Rundlöf M, Smith HG, Fries I, Bommarco R (2015). “Neonicotinoid Insecticides and Their Impacts on Bees: A Systematic Review of Research Approaches and Identification of Knowledge Gaps”. PLOSONE. 10 (8). doi:10.1371/journal.pone
