Sigur că există, dar întrebarea corectă este: cu ce costuri pentru fermierul român, 𝒒𝒖𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒆𝒔𝒕?

În timp ce fermierului român îi este interzis să trateze sămânța cu imidacloprid, cerealele obținute cu aceeași substanță de către concurenții săi din afara UE pot intra legal pe piața europeană, în baza toleranțelor de import stabilite prin Regulamentul 396/2005. Cu alte cuvinte, substanța este suficient de periculoasă încât să fie interzisă în producția internă, dar suficient de acceptabilă încât să se regăsească în cerealele de import pe care le consumăm. Fermierul român plătește prețul acestei incoerențe cu fiecare recoltă.

LAPAR, alături de colegii din Alianța pentru Agricultură și Cooperare, își menține angajamentul ferm de a susține reautorizarea utilizării neonicotinoidelor pentru tratamentul la sămânță în România.

𝐑𝐞𝐬𝐩𝐢𝐧𝐠𝐞 𝐋𝐀𝐏𝐀𝐑 𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐢?

Evident că nu. Suntem deschiși la orice metodă sau tehnologie modernă care permite menținerea productivității culturilor la același nivel. Însă, până când alternativele viabile vor fi accesibile și la fel de eficiente, LAPAR are datoria de a proteja interesele fermierilor pe care îi reprezintă. Aceasta este singura motivație din spatele demersurilor noastre.

𝐒𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐞𝐚𝐳ă 𝐋𝐀𝐏𝐀𝐑 𝐩𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜ă𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜ă?

Aici răspunsul trebuie nuanțat. LAPAR caută aliați la toate nivelurile: organizații naționale și europene, distribuitori sau companii multinaționale. Acest lucru nu înseamnă o dependență de aceste parteneriate, ci o coalizare de forțe pentru o cauză comună. În definitiv, interesele converg în mod natural: dacă o plantă dispare înainte de a ajunge la stadiul în care sunt necesare tratamentele fitosanitare, industria de profil are ceva de câștigat? Dacă o sămânță de genetică performantă nu ajunge la stadiul de plantă de cultură valorificabilă, este oare indiferentă industria față de această pierdere? Răspunsul este evident. 𝑵𝒖 𝑳𝑨𝑷𝑨𝑹 𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒅𝒖𝒔𝒕𝒓𝒊𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒋𝒖𝒔𝒕𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒅𝒆𝒎𝒆𝒓𝒔 — 𝒄𝒊 𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒂 𝒆𝒄𝒐𝒏𝒐𝒎𝒊𝒄𝒂̆ 𝒆𝒍𝒆𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒓𝒂̆ 𝒊̂𝒊 𝒂𝒅𝒖𝒄𝒆 𝒑𝒆 𝒕𝒐𝒕̦𝒊 𝒍𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒆𝒂𝒔̦𝒊 𝒎𝒂𝒔𝒂̆.

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮ă𝐦 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭ă 𝐥𝐮𝐩𝐭ă?

Cum ar putea LAPAR să le spună membrilor săi că a abandonat acest dosar? O organizație care a muncit ani în șir și s-a zbătut pentru menținerea tratamentului la sămânță nu poate renunța atunci când încă mai există o șansă, fie ea și minimă. Atât timp cât există argumente și căi legale, ne vom implica total.

𝑬𝒔𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒂𝒏𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒕𝒂̆𝒎 𝒄𝒂̆, 𝒊̂𝒏 𝒕𝒊𝒎𝒑 𝒄𝒆 𝑪𝒐𝒑𝒂-𝑪𝒐𝒈𝒆𝒄𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒊𝒅𝒆𝒓𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍 𝒆𝒖𝒓𝒐𝒑𝒆𝒂𝒏 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒅𝒆𝒎𝒆𝒓𝒔 𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕𝒂̆ 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒆𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆, 𝒑𝒆 𝒑𝒍𝒂𝒏 𝒍𝒐𝒄𝒂𝒍 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̆ 𝒗𝒐𝒄𝒊 𝒓𝒆𝒇𝒓𝒂𝒄𝒕𝒂𝒓𝒆.

Mulțumim tuturor celor care ne susțin în această acțiune, mulțumim Alianței pentru Agricultură și Cooperare și organizației Copa-Cogeca pentru solidaritate.

Totul pentru un viitor mai bun împreună!