Miniștrii agriculturii din UE au convenit luni seară, la Consiliul Agrifish din Luxemburg, asupra unui mandat de negociere pentru Politica Agricolă Comună (PAC) 2028-2034. Acordul le oferă capitalelor o flexibilitate mai mare în cheltuirea fondurilor agricole europene, potrivit nevoilor naționale.

Un compromis obținut în extremis de președinția irlandeză

Acordul reprezintă o victorie pentru președinția rotativă a Consiliului, deținută de Irlanda, care a reușit să încheie înțelegerea înainte de finalul anului. Este vorba despre o „abordare generală parțială”: prevederile legate de finanțare rămân dependente de bugetul pe termen lung al UE, asupra căruia liderii naționali nu au ajuns încă la un consens. Totuși, textul pregătește terenul pentru o confruntare cu Parlamentul European și Comisia Europeană, care doresc un cadru de cheltuieli mai unitar și mai coerent.
Ministrul irlandez al agriculturii, Martin Heydon, a anunțat compromisul după o rundă intensă de redactare tehnică de ultim moment.

Noua formulă răspunde criticilor potrivit cărora propunerea anterioară a Dublinului genera prea multă birocrație și lăsa prea puțin spațiu de manevră țărilor membre. Printre concesii se numără și posibilitatea ca statele mai noi din UE să păstreze un ajutor de tranziție aflat încă în proces de eliminare treptată. În final, modificările au reușit să dilueze disensiunile majore din Consiliu.

Tensiuni cu Comisia UE care invocă riscul de a dilua caracterul „comun” al PAC

Comisarul european pentru agricultură, Christophe Hansen, a avertizat înaintea reuniunii că poziția Consiliului pune în pericol dimensiunea comună a politicii agricole. El s-a opus ferm solicitărilor capitalelor de a defini singure noțiunea de „fermier activ”, de a transforma sprijinul pentru agricultura ecologică și anumite măsuri de mediu în simple opțiuni, precum și de a permite procesatorilor de alimente să beneficieze de fonduri pentru investiții. Hansen a criticat, de asemenea, eliminarea condiționalității sociale – cerința ca fermierii să respecte legislația muncii pentru a primi plăți.

Impactul asupra României este, în principal, pozitiv pe termen scurt-mediu, dar rămâne condiționat de negocierile viitoare pe buget. Sau cu alte cuvinte, o bătălie câștigată, războiul continuă!

Câștigul principal: continuarea Ajutoarelor Naționale Tranzitorii (ANT)

România a obținut o victorie clară la Consiliul Agrifish din Luxemburg. Potrivit unui comunicat al MADR, la solicitarea explicită a ministrului Florin Barbu, textul de compromis al Consiliului include posibilitatea ca statele membre (în special cele mai noi, ca România) să continue acordarea Ajutoarelor Naționale Tranzitorii și după 2027.​

Aceste ajutoare sunt finanțate din bugetul național (nu din fonduri europene!) și reprezintă un sprijin complementar important pentru anumite sectoare agricole românești care încă nu au ajuns la nivelul de plăți din statele membre mai vechi. Fără această prevedere, instrumentul ar fi dispărut treptat. Ministrul a prezentat includerea ANT drept o condiție esențială pentru susținerea de către România a poziției Consiliului.​

„Am cerut ca fermierii români să poată beneficia în continuare de ajutoarele naționale tranzitorii și după 2027. Am insistat ca această posibilitate să fie prevăzută în regulament, iar acceptul Președinției Consiliului UE este un rezultat important pentru România. Fermierii au nevoie să știe pe ce sprijin se pot baza pentru a-și continua activitatea și investițiile. Vom urmări ca prevederile privind ANT să fie păstrate în forma finală a regulamentului și vom susține în continuare o finanțare a agriculturii care să răspundă nevoilor din ferme”, a declarat ministrul Florin-Ionuț Barbu.

Mai multă flexibilitate națională

Acordul general le oferă capitalelor mai mult spațiu de manevră pentru a adapta sprijinul la nevoile locale:

• Definirea „fermierului activ” poate fi mai adaptată contextului național.
• Unele măsuri de mediu și sprijinul pentru agricultura ecologică pot deveni opționale.
• Există mai puțină birocrație și mai multă libertate în alocarea fondurilor.
• România a cerut, de asemenea, ca plafonarea și reducerea progresivă a plăților pe suprafață să rămână opționale (pentru a proteja mai bine fermele comerciale, dacă este cazul). Aceste elemente de flexibilitate sunt favorabile unei țări cu o structură agricolă duală (multe ferme mici + ferme mari comerciale).

Ce rămâne incert și potențial problematic?

• Bugetul – Acordul de la Luxemburg este o „abordare generală parțială”. Sumele efective depind de Cadrul Financiar Multianual 2028-2034, care nu este încă stabilit. Organizațiile de fermieri din România avertizează că, în scenarii pesimiste, țara ar putea pierde între 5,1 și 6,5 miliarde de euro din alocările agricole față de perioada actuală.​
• Negocierile cu Parlamentul European – Europarlamentarii și Comisia (care a criticat diluarea caracterului „comun” al PAC) vor încerca să întărească regulile comune. Rezultatul final poate fi mai restrictiv decât mandatul Consiliului!!
• Convergența plăților – România continuă să militeze pentru reducerea diferențelor de subvenții pe hectar față de media UE. Flexibilitatea ajută, dar nu înlocuiește un buget suficient.

Concluzie practică pentru fermierii români

Pe termen scurt, decizia de la Luxemburg este o veste bună: se păstrează un instrument național important de sprijin (ANT) și se câștigă mai multă libertate în modul de implementare a PAC. Pe termen mediu-lung, impactul real va depinde de:

• mărimea pachetului financiar pe care România îl va obține în negocierile de buget;
• forma finală a regulamentului după discuțiile cu Parlamentul European.

În esență, România a reușit să-și protejeze un interes național concret, dar bătălia pentru bani și pentru un cadru cât mai adaptat realităților românești continuă.