Ambrozia: de la specie invazivă la buruiană endemică
Pe 5 mai 2026, la ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului București, a avut loc o dezbatere publică de mare actualitate: „Impactul ambroziei asupra sănătății populației”. Evenimentul a reunit experți, autorități, medici, și reprezentanți ai societății civile pentru a discuta una dintre cele mai presante probleme de sănătate publică și mediu din România.
În numele Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) au participat doamna Liliana Piron, Director Executiv, și doamna Teodora Săndulescu. Doamna Liliana Piron a susținut o intervenție publică extrem de apreciată, cu tema „Ambrozia: de la specie invazivă la buruiană endemică”, care a evidențiat atât dimensiunea agricolă, cât și consecințele severe asupra sănătății publice.
O problemă care a explodat în ultimul deceniu
Intervenția doamnei Liliana Piron a pornit de la realitatea câmpului agricol, primul front în lupta cu ambrozia (Ambrosia artemisiifolia). Fermierii sunt cei care se confruntă zilnic cu această specie invazivă, dar și cei care resimt direct efectele ei asupra sănătății – „fermierul, să știți, are și el nas înfundat în august”.
Acum zece ani, ambrozia era considerată în principal o problemă ungurească, semnalată la granița de vest. Astăzi, în 2026, planta a devenit buruiană endemică în România, prezentă în toate provinciile țării: pe marginea drumurilor naționale, pe terenurile CFR, în zone virane din jurul marilor orașe (inclusiv București), în canalele de irigații neîntreținute, în parcurile neîngrijite și, din păcate, și în culturile agricole.
Cum ajunge ambrozia pe terenul fermierului?
Doamna Piron a subliniat un aspect esențial: fermierul nu este principalul vinovat pentru răspândirea ambroziei. Planta ajunge pe terenurile agricole prin mai multe căi:
- Sămânța certificată achiziționată legal din UE poate conține semințe de ambrozie, riscul nefiind eliminat complet de controalele fitosanitare europene.
- Terenurile publice vecine – margini de drumuri naționale, taluzuri de cale ferată, maluri de canale – rămân neîngrijite, deși Legea 62/2018 stabilește clar responsabilitățile administratorilor.
- Terenuri virane în așteptarea construcțiilor din jurul orașelor, unde solul deranjat favorizează dezvoltarea rapidă a plantei, iar autoritățile locale ezită să intervină.
„Polenul nu respectă granița parcelei”, a atras atenția speaker-ul, explicând că sursele de reinfestare din afara culturilor agricole compromit eforturile fermierilor.
Instrumentele de combatere există — problema este unde le putem folosi
Un alt moment puternic al intervenției a fost dedicat soluțiilor practice. Există erbicide cu eficiență de până la 100% în culturile agricole, autorizate și accesibile. Totuși, aceste produse nu pot fi aplicate legal pe terenurile virane, marginile de drum sau zonele de construcție – exact acolo unde ambrozia proliferează cel mai puternic.
Soluțiile non-chimice (cosirea și tocatul mecanic) funcționează doar dacă sunt realizate înainte de înflorire. O intervenție tardivă accelerează răspândirea semințelor. Un alt obstacol major este lipsa de recunoaștere a plantei de către publicul larg, fermieri mici și autorități locale. De aceea, campaniile de informare și conștientizare ar reprezenta cel mai ieftin și eficient instrument de sănătate publică.
Aplicarea selectivă a legii și dublul standard
Legea 62/2018 (actualizată prin Legea 272/2023 și H.G. 609/2024) stabilește obligații egale pentru toți deținătorii și administratorii de terenuri – privați și publici. În practică însă, verificările și sancțiunile se concentrează aproape exclusiv asupra fermierilor, identificați ușor prin dosarele APIA. Administratorii de drumuri, căi ferate sau spații verzi publice sunt rareori controlați.
Această asimetrie menține sursele permanente de reinfestare și subminează eforturile genuine ale producătorilor agricoli.
Dimensiunea europeană și riscurile viitoare
Prin intermediul Copa-Cogeca, LAPAR semnalează la nivel european un paradox: politica fitosanitară a UE restrânge tot mai mult accesul la produsele de protecție a plantelor, în timp ce boli, dăunători sau chiar buruieni precum ambrozia se extind
Doamna Piron a tras un semnal de alarmă privind o altă plantă periculoasă care urmează același traseu: Conium maculatum (cucuta) – toxică atât pentru oameni, cât și pentru animale. „Dacă nu învățăm lecția ambroziei, vom repeta greșeala cu o plantă mai periculoasă.”
Solicitările concrete ale LAPAR
În încheierea intervenției, doamna Liliana Piron a prezentat un set clar de măsuri solicitate autorităților:
- Aplicarea uniformă a Legii 62/2018, inclusiv sancționarea entităților publice care nu își îndeplinesc obligațiile.
- Cartografiere națională actualizată a distribuției ambroziei (ultima hartă completă datează din 1986).
- Campanii naționale de recunoaștere vizuală și conștientizare, cu accent pe calendarul optim de intervenție.
- Revizuirea cadrului de autorizare pentru utilizarea instrumentelor fitosanitare eficiente și în afara culturilor agricole.
„Fermierul român știe ce are de făcut pe terenul lui. Ceea ce cerem nu este să fim scutiți de obligații. Cerem ca obligațiile să fie ale tuturor.”
Concluzii și impact
Intervenția doamnei Liliana Piron a fost primită cu apreciere de participanții la dezbatere, reușind să lege perfect problematica agricolă de impactul major asupra sănătății publice. Ambrozia nu este doar o buruiană care reduce recoltele (de exemplu, pierderi medii de 300 kg/ha la floarea-soarelui), ci o amenințare serioasă care generează costuri estimate la sute de milioane de euro anual și afectează calitatea vieții a milioane de români.
Evenimentul de la ARCUB a demonstrat încă o dată necesitatea unei abordări integrate, trans-sectoriale: agricultură, sănătate publică, administrație locală și centrală trebuie să acționeze concertat și fără discriminări.
LAPAR rămâne un partener activ în diseminarea informațiilor privind combaterea ambroziei și va continua să susțină fermierii români și să promoveze soluții concrete la nivel național și european.
Sănătatea populației și productivitatea agricolă depind de acțiunea fermă și unitară a tuturor actorilor implicați. 