Într-un interviu pentru Ziarul Gazeta de Cluj, acordat ziaristului Claudiu VLASIE, Liga Asociatiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR prin vocea Președintelui Nicu Vasile, a făcut următoarele precizări:
Ce ramuri agricole au fost cele mai afectate de ultima perioadă?
Este destul de greu să faci o ierarhizare a pagubelor suferite anul acesta de diferitele domenii de activitate din agricultură pentru că seceta, dar și pandemia, le afectează în egală măsură pe toate. Este evident că seceta a adus deja pierderi directe de sute de milioane de lei și spun asta gândindu-mă numai la culturile agricole, fără a lua în calcul plus-valoarea care ar fi venit pe lanțul de valorificare. Există, după calculele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, mai mult de 1 milion de hectare afectate, fie că vorbim de culturi de grâu, porumb, rapiță, floarea-soarelui. Dincolo de problemele din așa numita ”cultură mare”, să nu uităm de pagubele aduse sectorului zootehnic, prin scăderea cantității și calității furajelor, sau de pierderile pe care le înregistrează legumicultura, horticultura sau pomicultura. De altfel, cam toate domeniile au fost afectate, înainte de secetă, de variațiile mari de temperatură din perioada de vegetație, înghețul care a apărut nu o dată având un efect negativ grav asupra producțiilor.
Și să nu uităm de problemele aduse de pandemia de coronavirus, unele lovind indirect agricultura. Avem o creștere a costurilor operaționale, majorare dată de nevoia unor măsuri sanitare suplimentare; în plus, închiderea anumitor sectoare din economie (hoteluri și restaurante) și a școlilor a dus la imposibilitatea livrării de produse alimentare către acestea, cu pierderi financiare pe măsură (mai ales în zootehnie și panificație).
Aceeași situație, cu pierderi foarte mari, o regăsim și în ceea ce privește agro-turismul, restricțiile (necesare) impuse de autorități făcând ca pensiunile să rămână închise multă vreme, unele fiind chiar în pericol de a falimenta.
Ce probleme în agricultura știți în județul Cluj (lipsa fonduri, echipamente etc)
Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, încă nu avem o imagine foarte clară și o valoare a pierderilor, de exemplu, suferite de fermierii din județul Cluj, asta poate și pentru că Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România este în stadiul în care face primii pași în zonă. De altfel, aș profita de ocazia acestui interviu pentru a face un apel către cei din agricultura locală să ni se alăture, indiferent de mărimea exploatației agricole, pentru că LAPAR este o organizație deschisă și care înțelege să lupte pentru toată lumea din acest domeniu.
În ceea ce privește problemele existente, știu că și în județul Cluj oamenii au avut de suferit din cauza secetei, dar și, de multe ori, a greutății cu care se face accesul la piața de desfacere. Este adevărat că județul Cluj este un exemplu fericit și de urmat în ceea ce privește asocierea fermierior, în cooperative sau oricare alte forme de uniune. Iarasta, în mod sigur, a permis rezolvarea mai rapidă a multora dintre probleme – de exemplu vânzarea produselor, cumpărarea de input-uri la prețuri bune, reprezentarea în fața autorităților.
Întrebați de lipsa de fonduri, dacă este o problemă. Niciodată banii nu au fost îndeajuns, o știm cu toții, dar știu, din discuțiile cu fermieri din județul Cluj, că nu aceasta este cea mai mare problemă. Și asta pentru că, în ciuda unor păreri greșite de multe ori, agricultura este un domeniu care aduce profit, chiar dacă nu foarte mare. În ceea ce privește dotarea cu echipamente, fermierii români nu sunt cu nimic mai prejos decât majoritatea colegilor lor din alte state europene; avem utilaje, pământ de lucrat să fie.
O problemă ar fi totuși mai importantă decât altele – lipsa forței de muncă pentru agricultură, regăsită de altfel peste tot în România. Dar și slaba pregătire, calificarea deficitară uneori, a celor care vin să se angajeze la un fermier sau altul –astea sunt probleme grave, care ne afectează direct viitorul. În condițiile în care tu, fermier, îi pui la dispoziție angajatului un tractor sau o combină de sute de mii de euro, te aștepți ca acesta să știe exact ce are de făcut și nu să înceapă să învețe atunci când se urcă prima dată în cabină.
V-ați întâlnit până acum cu Ministrul Agriculturii? Dacă da, ce promisiuni vi s-au făcut din partea acestuia?
Știți și dumneavoastră că în această perioadă întâlnirile, cel puțin cele față în față, au fost mai greu de realizat, din cauza măsurilor sanitare, dar nu imposibile. Trebuie să știți însă că discuțiile și consultările nu au lipsit, chiar dacă de multe ori acestea au fost realizate prin internet. Da, au fost întâlniri, discuții și negocieri cu ministrul Adrian Oros, mai ales că trebuiau discutate problemele apărute în urma secetei și pandemiei, dar și despre alcătuirea Planului Național Strategic, cel în baza căruia se va dezvolta agricultura României în noua Politică Agricolă Comună.
Vreau să vă spun că majoritatea întâlnirilor au avut loc împreună cu colegii din Alianța pentru Agricultură și Cooperare, organizație care reunește cele 4 mari organizații din agricultură – LAPAR, ProAgro, UNCSV și APPR. Au fost mai multe runde de discuții și aș aminti doar de întâlnirea, din 2 iulie, la Palatul Victoria, alături de ministrul Oros, cu premierul Ludovic Orban și ministrul de finanțe. Noi, fermierii, am cerut urgentarea procedurilor de plată a despăgubirilor, pentru că în această perioadă avem de achitat input-urile cumpărate anterior, iar recoltele nu permit obținerea sumelor necesare.
Aș aminti și de o altă discuție, din 9 iulie, cu Ministerul Agriculturii, dar și cu reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice,
Asociației Române a Băncilor și Banca Națională, în încercarea de a găsi o soluție privind amânarea plății ratelor la creditele bancare și nebancare pentru o perioadă de 12 luni. Deocamdată, în numele Alianței pentru Agricultură și Dezvoltare, am obținut din partea ANAF luarea de măsuri în așa fel încât procedurile de control să fie aplicate unitar în teritoriu, dar și recunoașterea cheltuielilor de producție și a TVA aferentă culturilor agricole afectate de secetă și care au proces verbal de constatare și evaluare a daunelor.
Cât privește ceea ce dumneavoastră numiți promisiuni, eu aș spune că este vorba de angajamente și soluții. Adevărat că nu toate ne mulțumesc, mai ales că vorbim de sume importante, mai ales în cazul despăgubirilor; dar asta e într-un an greu, în care cheltuielile sanitare au adus o lovitură importantă bugetului național.
În privința despăgubirilor pentru pagubele aduse de secetă, există deja un proiect de ordonanță de urgență care aduce o schemă de ajutor de stat, fiind prevăzuta suma de peste 1 miliard de lei. Documentul a fost deja trimis Comisiei Europene, pentru aprobare, astfel că după ce se termină perioada de depunere a cererilor pentru despăgubiri și vine și avizarea din partea autorităților europene, așteptăm să înceapă plățile. Din declarațiile ministrului Oros știm că asta ar urma să se întâmple în a doua jumătate a lunii august și începutul lunii septembrie, situație care este în dezavantajul celor ce se pregătesc de noul an agricol, de exemplu în cazul culturilor de grâu, dar asta e.
Care dintre aceste promisiuni nu au fost îndeplinite?
Nu cred că putem vorbi deocamdată de promisiuni neonorate, haideți să luăm în calcul scurta perioadă de când Adrian Oros conduce Ministerul Agriculturii – nici măcar un an. Iar proiectele în domeniu au o durată mult mai mare; în plus, a fost o vreme în care România a fost în stare de repaus parțial, din cauza pandemiei, așa că multe proiecte nu au putut fi desfășurate corespunzător, nicidecum finalizate.
Așteptăm, așa cum am mai spus, plata despăgubirilor, dar și continuarea proiectelor de investiții în sistemul primar de irigații. De asemenea, vrem să vedem cu adevărat preocuparea ministerului pentru învățământul cu profil agricol și mai ales pentru ceea ce mai înseamnă cercetarea românească în agricultură. Și, să nu uităm, întocmirea Planului Național Strategic. Astea sunt lucruri în desfășurare, nu crec că putem vorbi de promisiuni neonorate, dar sigur că ne dorim și acționăm pentru grăbirea lucrurilor.
Ce așteptări aveți concret de la ministru și de la minister?
Așa cum am spus deja, să rămână cu adevărat în slujba fermierilor, dar și a celor ce consumă alimente produse în plan național, dacă se poate cât mai mult din materie primă românească. Dincolo de chestiunile financiare curente și viitoare, vrem să vedem investițiile anunțate în sisteme de irigații, vrem să vedem un cadru legislativ coerent în agricultură; vrem să vedem un ”naționalism” puternic atunci când vine vorba de intereseul fermierilor români, vrem să vedem că obțin mai multe pentru agricultură de la Uniunea Europeană. Și, cum menționam deja, să nu uite nici măcar o secundă de pregătirea de viitori lucrători și specialiști în învățământul agricol. Plus sprijinirea cu ferocitate a cercetării agricole naționale.
Ați vorbit de o colaborare, la ce soluții v-ați gândit pentru a remedia această criză alimentară?
Deocamdată nu cred că se poate vorbi de o criză alimentară, cel puțin în România și în Uniunea Europeană. Producțiile, chiar afectate de secetă, sunt suficiente pentru a nu pune în pericol securitatea alimentară a României. Important este să găsim căi de acțiune în așa fel încât produsele românești să ajungă cât mai mult pe rafturi, în piețe și pe mesele românilor, chiar dacă piața locală este copleșită de importuri de produse alimentare. Vedem în ultima vreme că tot mai multe state din Uniunea Europeană”se închid în sine”din punct de vedere alimentar, adică preferă tot mai mult produsele locale. Asta trebuie să se întâmple și în România, fără a afecta pricipiile comunitare; dar mai mult ”patriotism alimentar” nu are cum să strice. Fiecare ban cheltuit de consumatori pentru produse românești înseamnă că o parte din el se întoarce la fermierul român, care astfel poate merge mai departe.
Colaborarea pe care o sugerați este, după părerea mea, una strict internă – un pact între autorități, fermieri și consumatori. Săconsumăm cât de mult putem alimente și produse românești și atunci vom avea cu toții de câștigat.
Ați menționat de un posibil protest. Cum va fi acesta realizat? Credeți că e necesar?
Nu, nu am vorbit de un protest, doar unul dintre colegii mei a făcut această referire în cazul în care, spunea domnia sa, nu se iau măsuri legate de unele probleme apărute în timpul funcționării sistemului național antigrindină. LAPAR nu are în vedere un protest pentru că suntem într-o perioadă delicată și de discuții pe proiecte, iar un eventual protest nu ar rezolva mare lucru; cel mult ar putea întârzia unele termene. Deocamdată, câtă vreme există o ușă deschisă la Ministerul Agriculturii și disponibilitate pentru dialog și soluții, nu văd de ce am protesta. Sigur că sunt probleme și nemulțumiri, sigur că toată lumea vrea o rezolvare cât mai rapidă, dar până acum s-a dovedit că tot dialogul este cea mai bună cale de rezolvare.
Materialul publicat de Gazeta de Cluj poate fi accesat aici.
