La data de 2 octombrie 2025, am efectuat o vizită de documentare la platforma chimică Slobozia, un obiectiv industrial cu tradiție, care a traversat o perioadă îndelungată de inactivitate. Combinatul dispune de o tehnologie integrată și produce, printre altele, îngrășăminte azotoase – precum ureea, amoniacul și azotatul de amoniu – utilizând licențe internaționale de renume.
Recent, platforma Chemgas Slobozia a făcut obiectul unei tranzacții importante, fiind achiziționată de compania Popasul Trebeș, deținută de Eusebiu Guțu, pentru o valoare estimată la aproximativ 25 milioane de euro. După această achiziție, au fost anunțate intenții concrete de reluare a producției, cu accent pe investiții în modernizarea instalațiilor și pe asigurarea materiilor prime necesare, în special gazul natural, element esențial pentru relansarea activității.
Din punct de vedere tehnic, combinatul dispune de capacități semnificative de producție:
- 1.500 tone/zi de uree,
- 1.100 tone/zi de amoniac,
- 900 tone/zi de azotat de amoniu.
Consumul de gaz natural aferent acestor procese este considerabil, fiind estimat la aproximativ 1,4 milioane metri cubi/zi, într-un context în care România continuă să importe o parte din necesarul său energetic.
În urma vizitei, consider că industria chimică românească, în special combinatele de îngrășăminte chimice, are nevoie de o strategie clară și coerentă pe termen lung, bazată pe:
- Stabilitate legislativă și fiscală – pentru a asigura atractivitatea investițională a acestor unități industriale, prin reglementări clare privind prețurile la gaze naturale, costurile energiei electrice, impozitele și politicile de mediu.
- Acces la resurse energetice la prețuri competitive – având în vedere că gazul natural reprezintă o componentă majoră în structura costurilor de producție; este necesară susținerea producției interne și încheierea unor acorduri avantajoase cu furnizorii locali.