“Omenirea a inceput cu agricultura
si ar sfarsi in absenta ei.”

Dezbatere la Senat privind Reglementarea duratei minime a contractului de arenda

LAPAR a participat ieri, 18.06.2024, împreună cu UNCSV, la ședința organizată la Senat de Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări privind propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv durata minimă a contractului de #arendă.

În cadrul acestei ședințe, am susținut, din nou, nevoia de stabilitate și predictibilitate a fermierilor din România, iar argumentele noastre nu s-au schimbat, deși dezbatem acest subiect de mai bine de 4 ani. Găsiți aici adresa transmisă în 5 iunie 2024.

Încă din anul 2021, Parlamentul României a realizat o analiză comparativă la nivelul statelor membre, iar acest document tehnic se pare că nu a fost comunicat și Comisiilor de specialitate. Am constatat că cel puțin membrii Comisiei juridice de la Senat nu știau despre acest studiu comparativ (la fel și membrii Comisiilor de specialitate de la Camera Depuaților), deși noi l-am menționat și în trecut când ni s-a solicitat nouă, mediului asociativ din agricultură, să facem un astfel de studiu, în condițiile în care există angajați ai statului român care au această responsabilitate.

Invocarea dreptului constituțional la proprietate

La fiecare demers pe care l-am făcut, ni s-a comunicat mereu că o reglementare a duratei minime a contractului de arendă ar fi în contradicție cu Constituția României. De fiecare dată când am primit acest răspuns, noi am reamintit  că am avut o lege specială a arendei, Legea 16/1994, care a produs efecte până în anul 2011 când a fost abrogată prin adoptarea Noului Cod Civil. Constituția României nu a suferit modificări din anul 1992 cu privire la dreptul de proprietate. Așadar, acest argument invocat de anumite grupuri de interese nu poate fi prezentat decât din rea intenție și nu pentru interesul colectiv și legitim al cetățenilor din România.

Limitarea dreptului la libera circulație

Un alt argument a fost că o reglementare minimă a duratei contractului de arendă ar limita dreptul la circulație a terenurilor și contravine legislației europene. Totuși, țări cu tradiție în agricultură și legislație europeană au aceste prevederi în legislația națională care funcționează și în prezent. Menționăm aici Franța și Belgia, state fondatoare UE.

Așadar, am adus argumentele tehnice și juridice care susțin adoptarea acestei propuneri legislative și am insistat în fața membrilor Comisiei în special pe analiza comparativă la nivelul statelor membre care au adoptat legislație națională cu scopul de asigura menținerea terenurilor în folosință agricolă, menținerea populației rurale, reglementarea și monitorizarea fragmentării terenurilor, evitarea concentrării terenurilor sau consolidarea poziției fermierilor locali în raport cu investitorii străini.

În special, această ultimă observație trebuie să fie avută în vedere și la nivel național pentru că există o evidentă disproporție de negociere între fermieri și fondurile de investiții.

Guvernele statelor membre UE au adoptat o gamă vastă de măsuri care servesc unor scopuri precum protecția arendașului, protecția proprietarului-fermier, protecția proprietarului și prevenirea fragmentării.

Primul set de măsuri vizează protejarea accesului arendașului la terenurile agricole și include reglementări care impun o durată minimă a contractului de arendă, prețuri maxime de arendare, reînnoirea automată a contractului de arendă, condiții de reziliere a contractului și drepturi de preemțiune pentru arendași.

Stabilirea prețului arendei

Al doilea set de măsuri (pentru a proteja proprietarul-fermier) include reglementări privind prețurile maxime de vânzare, drepturile de preemțiune pentru fermierii vecini și suprafața maximă care poate fi tranzacționată. Aceste măsuri favorizează, de obicei, proprietatea asupra terenurilor de către fermier și, prin urmare, descurajează cumpărarea terenurilor de către investitorii care nu sunt interesați de agricultură.

Cel de-al treilea grup de măsuri (de protecție a proprietarului) include măsuri de protecție a proprietarului care nu este fermier. Acestea cuprind reglementări privind prețurile minime de arendare și durata maximă a contractului de arendare, astfel încât proprietarii să poată închiria relativ ușor și mai avantajos terenul unui alt chiriaș/arendaș (un arendaș care plătește o chirie mai mare sau care are mai multă grijă de teren).

Evitarea fragmentării terenurilor

Al patrulea grup de măsuri (de prevenire a fragmentării) include reglementări privind dimensiunile minime ale parcelelor și drepturile de preempțiune pentru co-proprietari.

Cei interesați de acest studiu vor putea identifica și situații prevăzute de legislația statelor membre cu privire la profesionalizarea sectorului. Amintim aici faptul că mereu s-a reproșat României că nu poate limita accesul străinilor/cetățenilor UE la cumpărarea de terenuri agricole și, totuși, chiar fondatorii comunității europene au aceste prevederi în legislația lor națională.

Toate aceste observații sunt incluse în documentul elaborat de Parlamentul României, în cadrul Direcției studii și documentare legislativă al Camerei Deputaților.

https://www.cdep.ro/intranet/docs_dip/13442_vanzare%20terenuriag.pdf

Partajează articolul: